Războiul produce situații absurde în viața oamenilor, iar sportivii nu fac excepție. Zakhar Denysov, handbalist la SCM Poli Timișoara, a purtat ani de zile banderola naționalei Ucrainei, a jucat mai mult în țara sa natală, dar a ajuns purtat pe alte meleaguri după ce Rusia a invadat Ucraina.
Într-un dialog foarte sincer cu ProSport, sportivul mărturisește că toată familia sa are origine rusească, dar el se simte ucrainean, și este măcinat, cumva, de faptul că nu luptă pe front.
Zakhar Denysov are 36 de ani și s-a născut la Kiev. A crescut însă în Ciornomorsk, în regiunea Odesa. A jucat aproape toată cariera acasă, la Portovik Yuzhny și apoi la Motor Zaporozhye, club la care l-a prins și războiul. Așa a ajuns trei luni în Spania, mutat cu echipa ucraineană în Germania, iar din vara lui 2025, la Poli Timișoara. Are doar doi băieți, nu trei copii, număr de la care legea permite ca bărbații să nu se ducă pe front. Angajarea la fabrica de motoare de avioane l-a ținut departe de front.
„Situația e grea și din 2022, nimic nu s-a schimbat. Doar anual, devine tot mai greu de suportat pentru oameni! Mai ales cu distrugerile infrastructurii energetice. Toată țara e distrusă! Când a început războiul, am mai trăit în Ucraina trei-patru săptămâni și am mers în Germania. Clubul meu din Zaporojia a jucat un sezon în liga secundă germană.
După, m-am întors acasă cu familia și am jucat alți doi ani în țara mea. În fiecare zi avem atacuri! În primul an am avut mulți oameni care doreau să lupte! Apoi s-au mai schimbat lucrurile. Au venit și la mine acasă, înainte să vin la Timișoara. Nu am am mers și am plătit o amendă. În ultimii doi ani ca să nu lupți trebuie să fii în producție.
Ai o hârtie și o arăți dacă te oprește pe stradă. Eu eram în Zaporojia, era o fabrică mare de motoare de avioane cu zeci de mii de angajați. Și primeam acea hârtie. Dacă ești în liga secundă, n-ai nicio șansă! Îi înțeleg pe cei care luptă. Unii stau și câte un an pe front, fără să aibă permisie de o săptămână să-și vadă familia”, a mărturisit jucătorul care la origine e extremă stângă.
Denysov s-a născut la 1 martie 1990, înainte de destrămarea URSS. Prin urmare, are certificat de naștere a fostei Uniuni sovietice. Părinții săi erau de pe teritoriul actual al Rusiei, iar familia s-a mutat din Kiev după ce profesia militară a părintelui a impus mutarea la malul Mării Negre. Mai are un an de contract cu Poli, după care se vede pe front, dacă războiul nu se va termina.
„Îmi e foarte greu, pentru că tatăl meu a fost militar timp de 25 de ani. A murit când eu aveam 18 ani, din cauza unor probleme cu inima. Am crescut într-o familia de militari, el așa m-a crescut. Chiar mi-a zis o dată un coleg, că sunt ca un soldat. Și mă gândesc tot timpul la asta. Sunt patriot. Dar președintele de club îmi spunea că luptăm pe frontul sportiv, că sunt căpitanul naționalei Ucrainei.
Citesc știrile de două ori pe zi. Eu pentru sportul profesionist sunt deja veteran. Cred că după ce voi termina cu Poli și nu prind încă un contract bun, mă gândesc să merg în Ucraina înapoi. Eu și soția nu vrem să ne refacem viața într-o altă țară, vrem să ne întoarcem acasă. Eram căpitan la Zaporojia, eu mă gândeam că acolo îmi voi termina cariera”, a mai povestit Denysov.
Denysov și-a pierdut tatăl, dar sora părintelui său mai trăiește. E rusoaică, și stă în Breansk, în vestul Rusiei, aproape de Harkov, dincolo de frontiera sângerie. După izbucnirea războiului, a început să comunice tot mai lacunar cu handbalistul. O situație întâlnită în multe familii care în URSS trăiau laolaltă, în aceeași țară.
„M-am născut la Kiev, dar tatăl meu s-a mutat apoi cu munca. El nu e din Kiev. Toată familia mea e din Rusia! E greu pentru mine. Am trăit în regiunea Odessa, unde toți vorbeau rusă. În prima zi a războiului, m-a sunat sora tatălui meu.
A fost greu, aveam meci de Liga Campionilor cu Kielce, în Polonia. Trebuia să aterizăm cu charterul, dar pista fusese distrusă în Zaporojia. După două luni am aflat că am fost ultimul avion ce a aterizat în Ucraina, la Kiev.
Am avut escortă militară. Eu mă simt ucrainean. Joc de 12-14 ani în echipa națională. Pentru mine, e casa mea. Mătușa mea acum îmi scrie doar mesaje, la aniversări. Trăiește în Breansk, și acum cu atacurile, cred că vede și ea cum e și înțelege. De la mine de la geam din Ciornomorsk e ca-n Războiul Stelelor!”, a mai dezvăluit ucraineanul.
În Zaporojia e cea mai mare centrală nucleară a Ucrainei, care, dacă ar exploda, ar produce pagube mult mai devastatoare decât Cernobîl, pentru că are o capacitate mult mai mare de funcționare. Denysov știe asta foarte bine și atenționează despre pricol, în condițiile în care rușii controlează și acum centrala. Au fost săptămâni în care reactoarele abia mai erau răcite, din cauza penelor de curent.
„Chiar dacă Putin se crede rege, împărat, nu trebuie să se atingă de centrală. E un pericol pentru întreaga lume! El provine din sistemul KGB. Vorbește mereu de refacerea Rusiei Mari, a Uniunii sovietice. Are probleme cu capul!
Din 2014 avem acest conflict. Totul (n.r. în Luhansk și Donetsk) a fost alimentat de ruși, cu bani, arme. Dacă începea acest război în 2014, cred că ar fi cucerit întreaga Ucraina! Atunci, multă lume credea că e mai bine să stai în Rusia, că e o țară mare.
Acum 20 de ani, tatăl meu îl vedea pe Putin drept unul dintre cei mai fantastici oameni din lume. Atunci spunea în interviuri că niciodată nu ar ataca Ucraina, că suntem frați. Lui Kadirov i-a închis gura cu mai mulți bani pentru regiunea Cecenia. Cred că mințea despre bomba nucleară pe care voia să o arunce pe Ucraina, eu cred că sunt șanse doar 10%”, a mai punctat handbalistul.
Denysov ne-a mărturisit că are cunoștințe moarte pe front. Între ele și fostul jucător de la Dunărea Călărași, Mykhaylo Tsap, care a decedat în februarie 2024, după ce lucra ca medic pe front. Ucraineanul spunea că a existat o speranță la câștigarea alegerilor din SUA de către Trump. Optimismul s-a dus repede. ProSport l-a întrebat de ipoteza vehiculată în presa internațională, că din 1987, Trump ar fi agent KGB, cu acronimul Krasnov (roșcatul).
„Când a câștigat alegerile Trump, oamenii au așteptat. A spus că rezolvă războiul în 24 de ore și Putin e prietenul lui. Eram sceptic. Am înțeles că vorbește mult și nu face nimic. Am sperat că măcar se opresc atacurile în orașe și se va lupta doar pe front. Am citit și eu varianta despre el ca agent KGB. După ce m-am tot gândit, înțeleg totul, se leagă”, a punctat Zakhar Denysov.
ProSport l-a întrebat pe Zakhar Denysov și despre miliardarul high-tech Pavel Durov. Născut în Sankt Petersburg, Durov are mamă ucraineancă.
A dezvoltat rețeaua de socializare Vkontakte, „Facebookul rusesc”, pe care a fost nevoită să o vândă fostului președinte al Federației Internaționale de Scrimă, Alisher Usmanov. A construit apoi rețeaua Telegram, pe care se comunică oficial atât de către autoritățile ucrainene și cele ruse.
Durov este judecat de statul francez pentru că rețeaua sa ar adăposti criminali și pedofili, pentru că are o criptare perfectă și, foarte important, a postat pe contul său despre anularea alegerilor din România, cu multă critică. În timpul Euromaidanului, a refuzat să dea acces autorităților ruse la IP-urile protestatarilor ucraineni. Cu toate acestea, Denysov spune că nu știe foarte multe despre el.
„Știu că nu mai merge în Rusia. Eu cred că lucrează pentru SUA. FBI sau ceva. De el nu am citit așa mult. Știu de Musk că ne-a ajutat cu Starlink tot timpul. Deși de multe ori nu vorbește frumos despre Ucraina. Folosesc Telegram. Mă gândesc că oricum, nu contez pentru Rusia”, a punctat Denysov, cu referire la faptul că multe voci conspiraționiste spun că statul rus, de fapt, poate accesa Telegram și că Durov joacă teatru.
Altfel, până la o eventuală transformare în soldat Denysov, handbalistul Zakhar mai are un an de contract cu Poli, care va relua pregătirile la 15 iulie.